O parere de nou republican

Mă miră că vizita lui Mihail Neamţu la Bruxell la invitaţia think-tank-ului european "New Direction" afiliat AECR(Alliance of European Conservatives and Reformists) nu aduce din partea celor implicaţi în mişcarea Noua Republică  unele posibilie explicaţii despre viziunea lui vizavi de viitorul partid Noua Republică. În spatele AECR se află Margaret Thatcher. Ştim foarte bine că ea a fost denumită doamna de fier şi mai ştim că politica promovată de ea presupunea lucruri de genul inflaţie mică, stat robust, piaţă liberă dar şi constrângeri vizavi de mişcarea forţei de muncă. De asemenea în AECR regăsim doar partide din UK, tările Europei centrale şi din tările baltice. Este o mişcare de centru-dreapta soft-eurosceptică şi împotriva unei Europe transformată într-un federaţie de state.

Cred că ar fi interesant de lecturat şi principiile mişcării AECR. Le găsiţi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/AECR#Principles

Nu vreau să spun că există o legătură directă între Mihail Neamţu şi AECR dar bazându-mă pe expunerile şi reacţiile lui îmi dau seama că e posibil să există o apropiere şi o împărtăşire a aceleaşi viziuni doctrinare. Nu cred că s-ar duce acolo fără să ştie unde anume se duce.

Mie începe să-mi fie destul de clară viziunea lui Mihail Neamţu despre cum ar trebui să evolueze lucrurile. Eu personal cred că am căzut în păcatul să cred că odată semnată acea petiţie în septembrie 2011 voi putea să fac şi să desfac statute, să pot cere măsuri de tot felul(anti-traseism, independenţă a filialelor). Şi ca mine am văzut mulţi. Fiecare cu adevărul lui absolut şi care se lupta din răsputeri să-şi impună punctul de vedere pe facebook, pe blog-uri sau aiurea. A fost o doză serioasă de naivitate să cred că se poate lucra în acest mod.

Vă invit să citiţi şi ultma postare a lui Mihai despre contributors(http://www.contributors.ro/fara-categorie/dragostea-de-carte/). În toată nebunia din aceste zile şi-a găsit timp să scrie acel articol(sau măcar să-l publice) care culmea vorbeşte despre carte şi lectură. Eu cred că Mihai e un om bine inteţionat, e un om al cărţilor şi care a ieşit din bibliotecă să facă un partid. A fost şi el naiv să creadă că se poate aşa uşor. Dar faptul că suntem aici se datorează în primul rând lui. Lucrurile cu adevărat mari se întâmplă când încerci ceva ce pare imposibil. Energiile descătuşate atunci sunt nebănuite. Cred că încep să-l înţeleg chiar dacă nu pot să-i accept pe deplin unele lucruri.

Cât despre ce va urma. Mi-aş dori să existe bune intenţii şi renunţarea la orgolii păguboase pentru că am văzut atâtea. Mi-aş dori să văd oamenii cărţilor colaborând şi comunicând cu oameni cifrelor. Mi-aş dori să văd profesioniştii care au dovedit ceva în domeniul lor că au curajul să iasă în faţă şi cărora ceilalţi le fac loc printr-un gest normal de acceptare a profesionalismului.

Banatul meu drag(o primă parte)

E  greu să explici de ce anume iubeşti un loc. Mai mult de atât cred că e imposibil să transmiți această stare altcuiva.  Iubesc Banatul pentru că în Banat am văzut pentru prima-dată lumina zilei. Am copilărit la Domaşnea. Probabil pentru că destinul meu vroia să cunosc şi mai bine Banatul a făcut să am norocul ca mama mea să vină dintr-o zonă extrem de frumoasă şi de pitorească şi unde tradiția şi obiceiurile se păstrează încă. Vorbim de satul Prilipeț de pe Valea Almăjului. Bunicii din partea tatălui sunt ambii din Domaşnea. Din partea mamei în schimb bunica s-a născut la Prigor. Bunicii mei au fost oameni simpli de la ţară. Îmi amintesc cum mergeam în special de rugă la Prilipeţ iar vecinii ne dădeau bineţe zicând: "Ia uităce că vin crăinenţii". Nu înţelegeam atunci fiind prea mic ce înseamnă crăineanţ. E un cuvânt slavon împământenit în acele locuri din Almăj pentru a indica regiunea de graniţă imperială habsburgică unde se afla Domaşnea. Rememorez din cartea domăşneanului meu Costin Feneşan momentul în care Domaşnea a trecut în zona de administrație militară imperială în anii 1770-1771. Originea acestui cuvânt se duce practic câteva sute de ani în urmă. Odată ajuns acolo la bunici îmi amintesc cum mă duceam în grădină şi rupeam 2 ardei. Apoi mă duceam la fundul de coleşă de sub masa de lemn din camera unde dormeau ei şi mâncam coleşă rece cu brânză şi cu ardei. Mai ţin minte foarte bine părul de vară din fundul grădinii ce avea nişte pere moi şi mici dar extrem de gustoase. Îmi amintesc bucătăria de vară. Era ultima încăpere din casă cu o scare mare de lemn care te ajuta să urci în pod. Încăperea nu avea plafon fumul de la şpoiert urca direct în pod. Era o masă mică de lemn cu scaune de asemenea mici. Acolo ne aşezam la cină. Îmi mai amintesc scăldatul în august în Nera. Mi-o mai amintesc şi pe străbunica mea care se purta în cotrenţă cu opreg. Imaginile de acolo s-au întipărit foarte puternic în mintea mea. Dacă încerc să rememorez îmi trec deavalma prin faţa ochilor tot felul de obiecte, tot felul de oameni, tot felul de amintiri. Fiecare din aceste lucruri e un fir al rădăcinii care mă leagă de Banat.

Am avut norocul ca până la 14 ani să trăiesc în cumpănă de ape la Domaşnea şi de asemenea prin scurtele mele incursiuni să cunosc Valea Almăjului după cum ziceam.De Domaşnea se leagă toate celelalte lucruri. Vârful, grăgina de la Pagina Mutului, mersul după ghiocei, mersul la stână și mirosul de fum, trezitul la 5 dimineața la mânat oile. Săniușul pe malele înclinate, cireșul și caisul lu' Saimenu, scosul cartofilor, culesul păsuiului prin cucuruz. Asta e o activitate mai greu decât vă puteți imagina. Îmi amintesc gâldoanele ce le făceam pe toate șanturile. Cazematele în care ne pitulam și care le făceam prin toate tufele. Mi-l amintesc pe profesorul Drăgulescu de la Plugova, profesorul de limba română care ne chema la ore suplimentare sâmbăta pentru pregătirea la liceu fără să pretindă nici un ban pentru asta. Sunt curios câți profesori mai fac în acest moment acest lucru.

Liceul l-am făcut la Reşiţa la începutul anilor '90. Aici am apucat să văd prima-dată că Banatul aşa cum îl ştiam eu a suferit oarecare transformări. La Domaşnea şi nici la Prilipeţ nu cunosc multe familii care să se fie amestecate. Chiar în acest moment Banatul de munte e destul de puţin amestecat din punct de vedere genetic cu elemente din afara spaţiului respectiv. La Reşiţa însă lucrurile erau deja destul de amestecate. Migraţia din anii '60 făcută de comunişti avea deja efectele ei. Atunci la începuturile adoleşcenţei mi-am dat seama pentru prima-dată că Banatul a suferit o puternică transformare din acest punct de vedere.